Thursday, March 13, 2008

Reteta de uitare


* Felician Muresan are de platit 1000 de lei întretinere pentru un apartament la care nu poate sa ajunga

A trecut mai mult de un an de cînd am prezentat în Foaia Transilvana povestea trista a lui Felician Muresan, fosta glorie a Universitatii Cluj. Un fundas de fier care si-a iubit clubul mai mult ca orice, dar care si-a încheiat cariera de fotbalist prea devreme, dupa ce a suferit o ruptura de menisc. A luptat cît l-au tinut puterile pentru "U" si pentru oras, iar dupa retragerea din fotbal, si-a continuat activitatea ca inginer constructor la Dej, Gherla, Beclean si Cluj-Napoca. ,,Mi-am rupt picioarele pe teren pentru culorile clubului si pentru patrie", ne spune Muresan. Însa rasplata întîrzie sa apara.

Imobilizat

Astazi, povestea continua, însa într-o maniera poate si mai trista. Tot pe strada Andrei Muresanu, unde l-am gasit si anul trecut, dar de aceasta data cu ,,penultimul buton" de la interfonul stricat. Felician Muresan nu mai vine sa ne deschida poarta. Cea care apare de dupa casa, urcînd cu grija cele cîteva trepte alunecoase din cauza ploii marunte, este doamna Marta, sotia lui "Firu". Aceasta ne pofteste s-o urmam înauntru, soptindu-ne: ,,sotul meu va asteapta în camera, pentru ca nu prea mai poate sa mearga". Cum intram dam cu ochii de cel care a facut istorie la Universitatea alaturi de Ivansuc, Mateianu si Petru Emil. Cu putin timp înainte de împlinirea vîrstei de 70 de ani, cu biletul de internare pregatit pe masa si cu bastonul sprijinit de pat, Muresan ne astepta cuibarit pe o canapea, însa cu zîmbetul pe buze: ,,poftiti, bine ati venit, luati loc", ne spune "Firu" bucuros de vizita.

În gazda, la 70 de ani

Felician Muresan si sotia acestuia locuiesc în gazda de aproape 2 ani, dupa ce casa primita de la club a fost retrocedata. ,,Nici astazi nu stiu pe ce baza ne-a fost luata casa si ma doare sufletul cînd mai trec pe acolo si vad locul unde mi-am crescut copilul! Am cheltuit 150 de milioane de lei vechi pe procese si 9 avocati pentru a o revendica, dar degeaba", ne spune Muresan neputîndu-si stapîni lacrimile. "Firu" nu-si mai gaseste cuvintele pentru a le multumi celor la care stau în gazda, pentru bunatatea si întelegerea de care dau dovada, dar traieste cu teama ca va veni ziua cînd vor fi nevoiti sa plece. ,,Mi-e rusine de oamenii astia, pentru ca initial trebuia sa stam doar vreo trei luni aici, dar au trecut deja doi ani de cînd stam pe capul lor", ne spune Muresan.

Apartament inaccesibil

De locuit ar avea unde, pentru ca au primit tot acum doi ani un apartament într-un bloc ANL. Însa liftul din acest bloc nu a primit autorizatie de functionare, iar apartamentul respectiv se afla la etajul zece. Chiar daca nu poate locui acolo, el trebuie sa plateasca o întretinere pentru acel apartament, o suma care a ajuns astazi la 1.000 de lei. ,,Am ajuns sa platesc atîtia bani doar pentru cheia de la apartament, pentru ca noi nu putem sa stam acolo, macar de s-ar repara liftul", adauga marele sportiv, nervos. Cînd s-a interesat de ce nu se ocupa nimeni de lift, i s-a raspuns ca e nevoie de ceva acte si aprobari de la Bucuresti. Din partea primariei a primit numai promisiuni. ,,M-am saturat de cîte ori sun la primarie sa mi se puna sa ascult Cîntarea României!", ne spune "Firu" lasînd ochii în pamînt.

Visul batrînetii linistite

La capatul puterilor, satul de alte promisiuni si de nedreptatile ce-l înconjoara, Felician Muresan ar vrea sa se interneze în spital, dar nu poate sa o lase singura pe sotia sa. ,,Am ajuns sa nu mai am încredere în cuvîntul omului. Mai am noroc cu sotia care ma duce în spate, pentru ea nu sînt în spital acuma, nu pot s-o las singura!" Cei doi vor doar un loc al lor, unde sa poata sa-si traiasca în liniste anii batrînetii. ,,Ascultati-ma ce spun, omul îi bun pîna poate sa produca, dupa aia, cînd sîntem batrîni ne-ar baga pe toti într-un tarc sa nu mai stie nimeni de noi", a concluzionat în lacrimi marele "U"-ist.

from foaia transilvana

No comments: