"Clujul a fost răstignit între cele două mall-uri" (II)

Sociologul clujean Vasile Dâncu analizează, pentru clujeanul.ro, efectele pe care le poate avea anunţata sosire la Cluj, în acest an, a aproximativ 4.000 de muncitori din Republica Moldova, Ucraina, Turcia şi China. În prima parte a interviului, Vasile Dâncu a menţionat creşterea delicvenţei şi schimbarea structurii sociale ca prime aspecte negative. La capitolul beneficii, Vasile Dâncu menţionează ocuparea şi urbanizarea populaţiei din mediul rural, care trăieşte acum la limita subzistenţei.
În partea a II-a a interviului, sociologul clujean se referă la modul în care populaţia străină s-ar putea integra în comunitatea locală şi care ar trebui să fie măsurile pe care le pot lua autorităţile pentru ca acest lucru să fie posibil.


"Clujul va trece printr-un şoc"

Clujeanul.ro: Faptul că Nokia a venit la Cluj este deja o realitate. O dezbatere asupra posibilelor efecte şi preîntâmpinarea lor era necesara inainte. Acum, problema care se pune este cum se pot diminua efectele negative legate de schimbarea structurii sociale a oraşului, de posibila creştere a delicvenţei ori de diluare a statutului orasului?

Vasile Dâncu: Oraşul va trece printr-un şoc. Pe lângă Nokia vor veni şi Emerson şi alte firme. Vom trece printr-un şoc comparabil cu şocurile aniilor '70, când s-a făcut industrializarea forţată, când s-au construit cartiere întregi. Totul este o chestiune de management public. Este o chestiune care complică foarte mult viaţa primarului, viaţa consilierilor locali şi judeţeni, care trebuie să inventeze mecanisme sociale de inserţie a acestor noi categorii de populaţie care vin. Trebuie să le construieşti o industrie de distracţii, de timp liber şi de educaţie. Acesta ar fi un business foarte bun pentru oraş, pentru că toată această populaţie care va fi adusă, din zona rurală mai ales, are nevoie de educaţie continuă, fără de care nu se poate. În mod normal, cred că şi universităţile vor fi puse să facă lucruri mult mai pragmatice decât au făcut până acum. Doctoratul, masterul, sigur ţin de curricula universitară şi fac parte din nucleul de educaţie, dar şi celelalte servicii de educaţie trebuie să le facă. Cursuri de două săptămâni, de trei luni, cursuri legate de alte lucruri, mai puţin cele disciplinare, cele legate de publicitate, comunicare, dezvoltare personală, design, life managment, pro şi contra căsătoriei, divorţului. Cred, însă, că această migraţie va scoate cumva oraşul din letargie şi asta ar fi lucru bun. Sociologic vorbind, mi-ar place să văd că oraşul are o provocare. Oraşului i se cer să îşi dezvolte funcţiile noi sau să le consolideze şi să le protejeze pe cele vechi.


"Clujul a fost răstignit între cele două mall-uri"

Clujeanul.ro: Clujul nu are un spaţiu public relevant. Sunt două centre, nu există un centru cu care clujeanul să se identifice. Ma gândesc la riscul de atomizare a oraşului, zonele Apahida, Jucu să ajungă, în cazul extrem, un fel de Ferentari, Titan, iar zonele rezidenţiale Bună Ziua sau Gilău să fie deja zone care nu mai au nicio tangenţă unule cu altele, fără un spaţiu de întâlnire între ele.

Vasile Dâncu: A început deja chestiunea asta. Modul în care s-au plasat cele două mall-uri, la marginea oraşului, Iulius Mall valorificând cartierele Mărăşti şi Gheorgheni, iar Polus Center ia Mănăşturul şi Grigorescu. De fapt oraşul a fost răstignit între cele două centre comerciale. De exmplu, în Statele Unite ale Americii s-au dezvoltat studii pe mall-uri, pe care le-am văzut. Acolo se reconstitue viaţa socială, acolo este cinematograful, este locul unde mănânci, unde faci cumpărături. Am văzut că, încet-încet, s-au dezvoltat patinoare, îşi vor face terenuri de joacă şi devine un centru în sine. Mall-ul reorganizează viaţa comunităţii. Din păcate, în jurul unor principii comerciale. O să ajungem să nu mai trecem prin centrul oraşului, să nu mai avem simboluri şi locuri comune prin care să ne identificăm. Nu se mai desfăşoară viaţa ca în Grecia antică, în Agora, dar trebuie să existe nişte locuri care să rămână. Cred că va trebui să începem să ne gândim la comunitate obligaţi. Va trebui să facem un managment al colectivităţii şi din punctul acesta de vedere. Şi poate că asta o să accelereze oraşul, pentru că nevoia unei organizări superioare derivă din complexitatea vieţii. Când creşte densitatea populaţiei urbane este nevoie de un tip superior de organizare. Trebuie să gândeşti locurile şi asta va dezvolta la Cluj un urbanism participativ. Dacă şi politicienii ar fi deschişi cu toţii la chestiunea asta, va trebui făcută o altă gândire a oraşului în funcţie de ce doresc oamenii, nu ce vor consilierii sau politicienii. Poate că ei gândesc cu bună credinţă, dar nu ştiu ce trebuie făcut. Trebuie apelat la specialişti, după părerea mea.


Simbolurile clujenilor

Clujeanul.ro: Dar concret, care ar putea fi câteva dintre locurile cu care s-ar putea identifica clujenii, care ar merita să fie dezvoltate până la urmă?

Vasile Dâncu: Există centrul vechi al oraşului, delimitat de urmele zidurilor. Acesta ar trebui să beneficieze de un regim special de un regim special, construcţiile - de reabilitare, şi ar trebui un regim al centrelor comerciale. Am văzut experimente urbanistice la Salzsburg, am văzut în Franţa. Asta ar fi un lucru absolut necesar. Trebuie să îi da-i centrului vechi o funcţie pe care nu o găseşti în alte locuri.

Clujeanul.ro: Practic ar fi vorba de bulevardul Eroilor, Iuliu Maniu, Kogălniceanu, Piaţa Unirii, Bastionul Croitorilor, Teatrul Naţional, bisericile, muzeele, până la Casa Matei Corvin, Teatrul Maghiar şi viitoarea Filarmonică din Parcul Central. Acesta ar fi un spaţiu rezervat doar pietonilor, doar cu InfoTurism, terase, cafenele, spaţii de întâlnire.

Vasile Dâncu: Atunci ar fi un nucleu la care te poţi raporta, ar fi centrul identităţii oraşului. Şi care îi influenţează şi unde vin şi aderă la istoria oraşului. Din punct de vedere sociologic ei sunt mult mai doritori să se "învhechească". Ar fi un lucru prin care se vor transmite valori, poţi promova un şir de spectacole. Trebuie să ne găsim nişte exceptionalităţi culturale. E ceva dificil, am mai şi scris asta odată, când am fost întrebat despre brand. Nu poţi să creezi un brand. Brandul are o dimensiune internă şi una externă, una e de identitate şi una de arătare în afară a identităţii. Trebuie să existe ceva prin care să te deosebeşti de ceilalţi, e o competiţie în mintea oamenilor, şi ca să baţi un cui în mintea lor trebuie să găseşti ceva cu totul special. Trebuie să valorificăm moştenirea asta culturală şi, în plus, tot ce are Clujul ăsta, cum ar fi, de exemplu, faptul că e sediul a cinci biserici. Este unic ca 5 biserici să aibă centrul lor simbolic într-un oraş.



"După părerea mea Clujul a avut de câştigat după anii '60, '70, tocmai prin faptul că a absorbit populaţie şcolată din toată Transilvania. Profesorii universitari, medicii, oamenii de cultură , cei care s-au afirmat şi au făcut din Cluj un oraş viu, au fost alogeni (străini - n.r.). În perioda interbelică marii profesori universitari au venit de la Bucureşti sau din alte locuri. Atunci a fost prima absorbţie, să spunem, de intelectuali şi specialişti. A fost infuzie de inteligenţă românească care a continuat şi în perioada comunistă, când a absorbit toate inteligenţia din Transilvania. Acum Clujul a pierdut acest loc. În fiecare an aria de atracţie a UBB şi a altor universităţi se reduce. Se reduce numărul celor care vin din exterior la noi. Era un bonus pe care Clujul îl primea".
Vasile Dâncu



Rolul snobului

Clujeanul.ro: Va aşteptaţi să adere populaţia nouă la aceste simboluri ale oraşului, ori la un eveniment precum Festivalul Internaţional de Film "Transilvania", la un festival de jazz, la un program deosebit de teatru, inclusiv la o grădină publică. Cum ar putea fi atraşi către acest gen de evenimente în condiţiile în care Clujul va creşte cu o populaţie cu studii medii?

Vasile Dâncu: Snobul este cel care promovează cel mai bine noul şi foarte mulţi snobi devin experţi la un moment dat. Snobul este un intermediar care împinge lucrurile înainte. Dincolo de asta, modelele şi locurile culturale trebuie gândite pentru tânăra generaţie mai ales, pentru că trebuie să gândim oraşul şi în dezvoltarea în timp, nu doar ca spaţiu. Acestea sunt locuri de socializare pentru tineri, tinerii care sunt un material moale, pe care îl putem forma în toate direcţiile. Îi putem forma spre manele dacaă au ocazia să socializeze numai la manele sau în discotecă, sau îi putem duce spre alte locuri. Apoi, modelele culturale se promovează astăzi prin metode şi tehnici subtile de marketing, care reuşesc să sensibilizeze, încât nu mai există o diferenţă între unii cu studii mai slabe şi aristocraţie. Acesta ar fi un managment al oraşului din punctul acesta de vedere, dar ar trebui gândite mult mai departe şi alte forme care ţin de managmentul specific al unei vieţi urbane într-un oraş mozaical. Trebuie făcută o evaluare a fiecărui cartier. Acum urbanismul s-a mutat la nivelul studiului cartierelor. În ce măsură are un cartier toate funcţiile pe care ar trebui să le aibă, de locuire şi cele sociale. De exemplu, acum se invetează în Germania şi Franţa locuri de întâlnire în cadrul cartierului, fac cluburi unde să se întâlnească diferite vârste şi clase de oameni. Uite, vecinul meu de pe Titulescu îl văd că vine cu calculatoare, am schimbat câteva amabilităţi cu el, nu ne-am certat niciodată, dar stau de 15 ani acolo şi nu ştiu ce lucrează ori ce face. Am văzut cum i-au crescut copiii, el a văzut cum au crescut ai mei, nu am avut niciun loc comun unde să ne întâlnim. În momentul în care se diversifică şi mai mult structura unui cartier, trebuie să construieşti anumite zone unde să aibă loc întâlnirile şi să aibă loc omogenizarea socială.


Experimentul din Marsillia

Eu am văzut în Marsillia un experiment în care autorităţile franceze au încercat să schimbe identitatea membrilor unui cartier, încercând să le optimizeze viaţa. Un cartier construit în anii '50, ca Gheorgheni să zicem. S-a dat o lege cu credit imobiliar şi primii locuitori au plecat. Aoclo au început să vină marinari şi şomeri şi a început să se deprecieze structura, blocurile să arate rău, nimeni nu se mai interesa de asta. Atunci au făcut nişte sociologi şi psihologi un experiment de resuscitare identitară. Au început cu închirierea unui post de televiziune prin cablu şi au început să vorbească despre istoria glorioasă a acelui cartier. Apoi au creat două lucruri care să le permită să se identifice cu prezentul. Au făcut o echipaă de fotbal în cartier, înscrisă în campionatul de fotbal al oraşului şi au creat o formaţie de muzică rap, cu care se mândreau tinerii din acel cartier. Au construit cluburi de întâlnire. Experimentul a durat 4 ani şi se făceau măsurători, cum se privesc oamenii pe sine. Au încercat să îi ajute să îşi organizeze singuri mediul, ce să facă între blocuri, ce să facă cu copacii şi cu aleile şi i-au ajutat şi cu bani. În timp, oamenii din cartier au început să se reorganizeze, să refacă faţadele, să îşi facă curăţenie, să nu mai arunce gunoaie şi preţul locuinţelor s-a dublat. Oamenii au început să se identifice cu locul şi să se identifice cu o mitologie pe care şi-au creat-o singuri. E un model . Nu au fost foarte mulţi, câteva sute de mii de dolari, am avea şi noi banii ăştia. A fost implicarea oamenilor.
Unul dintre cele mai mari păcate pe care le aveam în România şi la Cluj este că noi considerăm că o comunitate este treaba lui Emil Boc şi a Primăriei şi a lui Marius Nicoară şi a Consiliului Judeţean. Nu are cum să facă administraţia toate aceste lucruri, nu are oameni, nu are specialişti. Pentru a dezvolta funcţia universitară a oraşului, universităţiile ar trebui să devină un actor principal al managementului colectivităţii. Trebuie să ofere servicii pentru că au tot ce le trebuie. S-au luptat foarte mult să cumpere sedii, Poli, UBB, UMF, şi s-au extins, şi au cumparat clădiri în centrul oraşului. De aici trebuie să înceapă să ofere şi altfel de servicii, să propună Primăriei proiecte. Eu cred că aici universităţile trebuie să îşi regândească locul în comunitate. Şi ele pot ocupa exact locul pe care vor să îl ocupe, nu trebuie să îi aducă Primăria sau Consiliul Judeţean în faţă, nu trebuie să facă lucrurile numai pe bani, pentru că sunt şi alte tipuri de investiţii. Catedrele ar trebuie să fie interesate de diverse proiecte urbane. Eu cred că faptul că Clujul va suferi o undă de şoc printr-un val migraţional, în mod normal nu ar trebuie să fie rău. Vom vedea dacă oraşul poate rezista unui asemenea şoc, un val de 10.000 de oameni, chiar la un oraş de 400.000 se simte. Fie că este populaţie rurală sau din altă ţară, tot va crea un efect, şi atunci trebuie să fie mecanisme sociale de managment a acestui lucru. Dar părerea mea este că oraşul se va trezi din amorţeală, acum Cluj este un oraş cam mort, ar putea să îşi dezvolte noi funcţii urbane.
from clujeanul.ro